Cât de stânjenit este Vladimir Putin de revenirea talibanilor la putere și ce fel de jocuri face? – INTERVIU



În teorie, duşmanul duşmanului meu este prietenul meu. În practică, dacă discuţia implică prezenţa talibanilor, toată lumea are rezerve. Rusia îşi construieşte legăturile cu talibanii de ceva timp, dar chiar şi aşa, în această relaţie există nişte linii roşii care nu pot fi depăşite. Lipsa încrederii în negocierile cu noua conducere de la Kabul face ca lucrurile să fie complicate, deşi liderul de la Kremlin şi-a anunţat deja decizia de a lucra cu talibanii. Anna Borshchevskaya este cercetător principal la Washington Institute şi într-un interviu pentru Digi24 face o analiză a câştigului şi pierderilor pe care le aşteaptă Rusia dinspre Afganistan. 

Retragerea SUA şi NATO din Afganistan aduce provocări noi pentru regiune, inclusiv pentru puterile Rusia şi China. Vladimir Putin, preşedintele rus, a subliniat recent că „mișcarea talibană controlează practic întregul teritoriu al țării, inclusiv capitala acesteia. Acestea sunt realități, ar trebui să acționăm pe baza acestor realități, să nu permitem destrămarea statului afgan”. Interesul Rusiei este mai puţin legat de viaţa cetăţenilor afgani conduşi de talibani, cât de anihilarea unui început de război civil, ceea ce ar însemna practic o creştere rapidă a extermismului, care are deja o prezenţă consistentă în Afganistan.

Talibanii, un test pentru diplomaţia rusă

Cristina Cileacu: SUA şi aliaţii s-au retras deja din Afganistan şi sunt multe voci care spun că Rusia este gata să ocupe locul rămas liber. Oare aşa este sau se uită mai degrabă la ceva incert, care presupune multe riscuri pentru ea?

Anna Borshchevskaya, cercetător principal la Washington Institute: Cred că este puţin din ambele. Pe de o parte, Rusia este îngrijorată de faptul că anumite elemente radicalizate ar putea să intre în Asia Centrală şi astfel să pregătească terenul pentru atacuri teroriste pe teritoriul Rusiei. În mod istoric, Rusia a suferit şi din cauza traficului cu droguri care venea din Afganistan, deşi în anii din urmă, după cum arată statisticile ONU, Asia Centrală nu mai este ruta principală pentru aceste droguri. Deci, acesta este un aspect şi de aceea îl vedem pe Putin crescând exerciţiile militare din Asia Centrală.

Dar un alt aspect este că Rusia vrea, de asemenea, să joace un fel de rol de mediator, este un element geopolitic la ceea ce face Rusia, şi anume dialogul deschis cu talibanii. În ultimii ani, i-au primit de câteva ori la întâlniri, dar nu acesta este principala motivaţie a Rusiei. Putin pare să-i fi acceptat pe talibani ca pe o realitate şi se pregăteşte pentru asta. În acelaşi timp, pentru că are tendinţa să fie antiamerican în abordările de politică externă, orice pierdere pentru SUA şi NATO şi Vest înseamnă un câştig pentru el.

Cristina Cileacu: Aţi pus toate problemele la un loc, dar să le luăm pe rând. Să începem cu relaţiile diplomatice, pentru că aşa cum ştim, sunt deja câteva ţări care şi-au păstrat deschise ambasadele din Kabul, bineînţeles Rusia este una dintre ele. Întrebarea este ce aşteptări are Rusia, din punct de vedere diplomatic, de la regimul talibanilor din Afganistan?

Anna Borshchevskaya: Pare că Rusia vrea să se descurce cu talibanii, dar nu este clar până în ce punct chiar cred că talibanii pot fi moderaţi. Poate că în privat sunt ceva mai sceptici legat de comportamentul lor, dar ceea ce contează este faptul că par să îi accepte mai mult decât o fac ţările din Vest. Şi de aceea vedem ambasadele Rusiei şi Chinei deschise, în timp ce SUA a trebuit să închidă. Datorită acestui lucru, legătura cu talibanii pare să aibă o abordare mai realistă. Putin a spus asta, când s-a întâlnit cu Merkel, că ei (n.r. – talibanii) sunt o realitate. Deci, din această perspectivă mai realistă, întrebarea este spre ce va duce acest lucru, dar în acest moment lucrurile nu sunt foarte clare.

Cum s-a pregătit Rusia ca să-și protejeze granițele de radicali

Talibanii au anunţat că vor organiza o ceremonie de învestire a noului guvern, chiar pe 11 septembrie, dar au renunţat la planuri, în ideea în care ar fi o risipă inutilă de resurse. La ceremonie erau invitaţi reprezentanţii Rusiei, Chinei, Iranului, Pakistanului şi Qatarului. Talibanii caută, desigur, recunoaştere internaţională, dar acest lucru încă nu se întâmplă oficial nici măcar din partea statelor care au încă ambasadele funcţionale în Afganistan. Deşi, indirect, există interes să se lucreze cu noul regim instalat la Kabul.

Cristina Cileacu: Păstrarea ambasadei este un fel de recunoaştere (n.r. a talibanilor), dar pe de altă parte talibanii, cum spunea dl. Putin, sunt o realitate şi ei conduc de fapt Afganistanul acum. În această privinţă, dacă ar fi să continuăm cu subiectele pe care le-aţi amintit deja, Rusia este interesată să protejeze graniţele din vecinătatea Afganistanului, ca să nu aibă islamul radical la propriile graniţe. Va fi capabilă să păstreze aceste graniţe închise în faţa islamiştilor radicalizaţi?

Anna Borshchevskaya: În acest moment, dacă ne uităm la ce a făcut Putin în statele din Asia Centrală, pare că a întărit poziţia Rusiei. Nu este ceva ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni sau luni, ci în ani de zile. A fost mai multă activitate rusă în Asia Centrală, în ultimii câţiva ani. Şi asta poate adăuga la motivele pentru care, cel puţin în aceste ultime săptămâni, nu am văzut prea multă panică venind dinspre Kremlin, cum am fi aşteptat, dacă poziţia lor din Asia Centrală ar fi mai slabă. Şi China şi-a crescut prezenţa în Asia Centrală de asemenea, dar Rusia rămâne garantul cheie al securităţii din regiune. Este greu de prevăzut unde vor duce toate acestea pe termen lung, dar cel puţin pe termen scurt, Putin pare să fie destul de încrezător.

Pe ce aliați se bazează Rusia

Cristina Cileacu: Dar dacă ne uităm acum la ce credea Rusia despre prezenţa SUA şi NATO în Afganistan, erau două direcţii asupra situaţiei. În primul rând, erau cumva asiguraţi că securitatea din zonă este ţinută sub control, dar în al doilea rând, SUA erau cam aproape de zona de interes rusă. Este atât de sigur dl. Putin, acum, că poate păstra această securitate de unul singur? Pe ce aliaţi poate să conteze în regiune?

Anna Borshchevskaya: Întrebarea ta ridică o problemă foarte importantă. A fost mereu o contradicţie internă în felul în care guvernul rus a abordat situaţia din Afganistan. Pe de o parte, iniţial au susţinut eforturile conduse de SUA, pe de altă parte, erau extrem de îngrijoraţi de prezenţa americanilor în Asia Centrală şi, de fapt, doreau nişte consecinţe din asta, de pildă închiderea bazei americane din Republica Kirghiză, o bază pe care SUA o închiria de la guvernul kîrgîz. Deci, este o contradicţie şi este puţin paradoxală, pentru că arată spre priorităţile antiamericane pe care le are Kremlinul. Iar acestea sunt cel puţin egale cu îngrijorările în privinţa terorismului, dacă nu chiar mai mari. Iar referitor la a doua parte a întrebării tale: Putin este încrezător. În acest moment este greu de spus, dar este clar că exercită deja foarte mult control în Asia Centrală. Cele trei ţări mai importante sunt Tadjikistan, Kîrgîzstan şi Kazahstan.

Cristina Cileacu: Uzbekistan…

Anna Borshchevskaya: Chiar şi Uzbekistan şi Turkmenistan, într-o oarecare măsură, au apropiat mai mult de Rusia în ultimii ani. Deci, este o chestiune de control şi influenţă şi, în acest moment, Putin pare să le aibă.

Fostele state URSS şi problema terorismului

Rapoate oficiale estimează că în Afganistan sunt peste 10.000 de luptători originari din ţările vecine, care fac deja parte din organizaţia talibanilor, dar şi din Al-Qaida sau ISIS Khorasan. Statele din Asia Centrală din proximitatea afgană au propriile probleme cu jihadiştii. În regiune sunt Mişcarea Islamică din Uzbekistan, Uniunea Jihadului Islamic, Jamaat Ansarullah din Tadjikistan, dar şi alte grupuri de luptători care speră că numărul celor care vor purta jihadul contra necredincioşilor va creşte acum, că vesticii nu mai sunt acolo. Pericolul terorist este luat în serios de autorităţile din zonă şi chiar dacă nu are graniţă comună cu Afganistanul, Rusia este printre cei care vor să menţină extremismul pe teritoriul afgan. În prezent, musulmanii reprezintă 10% din populaţia Federaţiei Ruse şi tendinţa este de creştere. 

Cristina Cileacu: Dacă discutăm despre control şi ţări care sunt ameninţate, să spunem că Tadjikistan este una dintre cele mai expuse pericolului, din cauza mentalităţii luptătorilor tadjici. Dar de asemenea, Rusia are o bază militară aproape de Duşanbe, capitala Tadjikistanului. Dacă ne întoarcem la istorie, am văzut armata rusă eşuând în Afganistan, armatele SUA şi NATO au eşuat, nici armata pakistaneză n-a reuşit să îşi protejeze graniţa cu Afganistanul. Care sunt şansele armatei ruse să protejeze graniţele Tadjikistanului, pentru că acesta este scopul principal al prezenţei ruşilor în această ţară.

Pakistanul, motivul principal pentru care talibanii au rămas o forță

Anna Borshchevskaya: Aceasta este întrebarea-cheie, deşi aş descrie situaţia puţin diferit cu SUA şi NATO. Armata sovietică a eşuat în Afganistan. Eforturile conduse de SUA în Afganistan au avut mai mult succes decât se vede, chestiunea a fost politizată şi faptul care contează este că în ultimii ani aceasta trebuia transformată într-o misiune de descurajare, care necesita un contingent mic, de 2500 de militari care să îi descurajeze pe talibani.

Pakistanul este motivul principal pentru care talibanii au rămas o forţă. Pakistanul este interesat ca Afganistanul să nu fie stabil şi este un fapt că serviciile de intelligence pakistaneze au făcut din talibani o mişcare unitară.

În ceea ce priveşte Rusia, cred că este o imagine nuanţată, pentru că pe de o parte este multă nesiguranţă şi este greu de prevăzut cum se va derula situaţia de securitate. În ceea ce-l priveşte pe Putin, ce observ eu ca analist este că arată că şi-a învăţat lecţiile din experienţele anterioare, mai ales din experienţa sovietică din Afganistan. Rusia lui Putin de astăzi nu este Uniunea Sovietică. Rămâne o forţă antiamericană în lume, dar nu este Uniunea Sovietică. Abordarea lui Putin pentru Orientul Mijlociu mai larg este foarte diferită faţă de cea pe care a avut-o Uniunea Sovietică. A lucrat ca să construiască legături cu toţi jucătorii importanţi, ceea ce este o abordare fundamental diferită faţă de cea a Uniunii Sovietice. Putin a vorbit, de asemenea, în mod repetat despre costurile unor intervenţii de proporţii. Dacă vorbim despre Siria, de exemplu, a ţinut aceste costuri ale intervenţiei în Siria la nivel scăzut şi a reuşit să atingă obiective importante fără să aibă cheltuieli prea mari. Într-o oarecare măsură, a aplicat acelaşi cadru de lucru şi pentru Afganistan, pentru că pe de o parte, interlocutorul lor principal sunt talibanii, dar din nou, este o ţară diferită, nu este Siria. Dar pe de altă parte, s-a poziţionat ca fiind un fel de “pacificator” şi pun cuvântul între ghilimele, pentru că aşa este considerat, dar de fapt, este dialog de dragul dialogului, şi nu vorbim despre rezultatele unui dialog. Întrebarea cheie aici este dacă SUA vor fi nevoite să revină în Afganistan, dacă se deteriorează situaţia de securitate şi s-ar putea să fie cazul.

Strategiile lui Putin, greu de anticipat

Săptămâna aceasta Vladimir Putin l-a primit la Kremlin pe Bashar al-Assad, preşedintele sirian care poartă de 10 ani un război împotriva propriului popor. Liderul rus este printre puţinii care l-au felicitat pe preşedintele de la Damasc pentru câştigarea alegerilor interne cu irealul procent de 95%. Putin a mai subliniat şi faptul că Assad a câştigat lupta cu „teroriştii”, chiar dacă în Siria, susţinătorii puterii oficiale au făcut rareori diferenţă între civili şi jihadişti în timpul luptelor armate.

Cristina Cileacu: Dacă aţi menţionat Siria şi felul în care Rusia s-a ocupat de situaţia de acolo, prin lupta împotriva extremismului, am fost toţi martori la felul în care Rusia a ucis deopotrivă civili şi luptători jihadişti, fără să facă vreo diferenţă între ei. Dacă ar fi cazul, dacă talibanii vor pierde controlul în faţa grupărilor teroriste care acum îi provoacă în Afganistan, este posibil ca Putin să aplice aceeaşi reţetă folosită în Siria?

Anna Borshchevskaya: În Siria, ce este important de subliniat, este că el nu doar că a ucis deopotrivă civili şi luptători, este mai rău de atât. Motivul oficial al guvernului rus pentru a intra în Siria a fost să lupte împotriva elementelor radicale sunnite, a ISIS, dar Rusia pur şi simplu nici nu a ţintit coerent ISIS. De fapt indirect, loviturile aviaţiei ruse au întărit această organizaţie. Mai la obiect, prioritatea lor nu era să lupte împotriva ISIS în Siria, lucru care era vizibil şi după armamentul pe care ruşii l-au adus acolo. Prioritatea lor a fost să îl salveze pe Assad (n.r. Bashar al-Assad, preşedintele Siriei).

Dacă revenim la Afganistan, vom vedea cu siguranţă folosirea masivă a forţei, pentru că istoric aşa abordează ruşii contraterorismul şi asta nu s-a schimbat. Lui Putin nu îi pasă de drepturile omului, lui îi pasă pur şi simplu ca situaţia să rămână sub control în Afganistan. Aşa că dacă se ajunge în acest scenariu, sigur o să vedem asta. Întrebarea esenţială este unde va duce acest dialog cu talibanii şi dacă Putin se va poziţiona ca un „pacificator”, cred că vom vedea altceva, pentru că el pare să fie mai pregătit să-i accepte pe talibani, comparativ cu guvernele vestice.

Cristina Cileacu: Cum aţi spus la începutul discuţiei noastre, Rusia şi talibanii negociază sub radar, de câţiva ani deja, din 2018 sau chiar mai devreme. Aţi fost în Afganistan, aţi lucrat acolo o vreme, deci cunoaşteţi regiunea. Au talibanii acest obicei să îşi „plătească datoriile”, din moment ce Rusia i-a ajutat cumva să recâştige puterea în Afganistan?

Anna Borshchevskaya: În mod istoric, talibanii nu pot fi negociatori de încredere. Istoric, pur şi simplu nu şi-au respectat partea lor de învoială. A fost vizibil în anii 90, apoi cu acordul cu Trump, au negociat cu preşedintele Trump, dar nu au făcut ce au spus că vor face. Bănuiesc că, în privat, oficialii ruşi nu sunt nici pe departe atât de siguri că talibanii vor face ce spun. Chiar şi acum, oficial, spun că îi vor judeca după acţiuni. Este mai mult o chestiune de cum percep ce au de făcut, este o perspectivă mai realistă. Tind să cred că oficialii ruşi nu au iluzii legate de talibani.

Exporturile afgane: terorism şi droguri

Cultivarea macului şi producţia de narcotice sunt o sursă de venit pentru afgani şi în susţinerea acestor activităţi ilegale sunt implicaţi funcţionari publici şi talibanii deopotrivă. Estimările făcute de ONU spun că banii rulaţi în extracţia şi traficul de opiu, perceperea de taxe de la cultivatori, organizarea laboratoarelor de producţie de droguri şi taxele pentru contrabanda cu produsele finale, reprezentau aproximativ 7% din PIB-ul Afganistanului, înainte ca talibanii să revină la putere. Prin urmare, nu se aşteaptă nimeni ca acest robinet cu bani să fie închis în actualele condiţii, mai ales că nou guvern de la Kabul are nevoie de multiple resurse financiare.

Cristina Cileacu: Aţi menţionat la începutul discuţiei noastre şi afacerile cu droguri care se fac cu Afganistan şi bineînţeles, pe lângă terorism, afganii pot exporta şi droguri. Va fi sărită Rusia, o piaţă atât de mare, de acest trafic? Este acest lucru negociabil, de asemenea, cu talibanii?

Anna Borshchevskaya: Ce este interesant este că în ultimii ani, conform statisticilor ONU, aşa-numita „rută nordică” a drogurilor care vin din Afganistan, adică ruta care pleacă din Afganistan spre Asia Centrală, este semnificativ mai puţin folosită pentru drogurile afgane. Mai multe droguri, conform aceloraşi statistici, merg spre Europa, prin Iran, din Afganistan. O parte din motive este că drogurile sintetice, care sunt mai ieftine, au devenit mai populare, ONU are la faţa locului mecanisme mai bune de contracarare şi sunt convinsă că sunt mai multe motive, dar acestea sunt două dintre cele mai mari. Dacă ne uităm la aceste statistici recente rezultă că Europa ar putea fi principala destinaţie. Asta nu înseamnă că Rusia nu va suferi din această cauză, dar cel puţin acum, pare să nu mai fie o problemă atât de mare precum era în anii precedenţi. În orice caz, cred că pentru guvernul rus traficul de droguri este o prioritate secundară.

Alegerile care consolidează poziţia lui Putin

Opoziţia, presa independentă şi activiştii sunt sub presiune puternică de câteva luni bune, în Rusia, ca să nu afecteze alegerile pentru membrii Dumei de Stat. Acest proces electoral este important pentru Vladimir Putin. Partidul Rusia Unită, care susţine preşedintele în funcţie, trebuie să rămână majoritar în parlament, pentru a-i putea astfel consolida poziţia de lider al ţării pe termen lung.

Cristina Cileacu: Încep alegerile în Rusia şi pare ca dl. Putin va deveni tot mai sigur pe conducerea ţării. Dacă ceva nu va merge bine în alegerile din Rusia, cum se va schimba situaţia cu privire la Afganistan şi efectele pe care le provoacă?

Anna Borshchevskaya: Cred că va depinde de cum se va schimba situaţia, dar este clar că în acest moment Putin a suprimat întreaga opoziţie. Alegerile pe care vor avea loc pentru Duma (n.r. parlamentul rus), nu sunt reale. El pare că s-a poziţionat, cel puţin pare foarte interesat să rămână la putere pe viaţă. Dacă situaţia se deteriorează, depinde de derularea evenimentelor, dar asta ar duce la nesiguranţă în plus pentru toată lumea.



Source link

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© 2021 Stiri.Fun - WordPress Theme by WPEnjoy
%d bloggers like this: