(P) Cum să utilizați ETF-uri pentru a vă diversifica portofoliul și pentru a investi mai sigur


ETF-urile (fondurile tranzacționate la bursă) au fost create pentru prima dată în anii ’90 ca un produs de investiții pentru cei care nu mai vor să investească în fonduri mutuale. Acestea pot fi folosite ca o soluție ieftină și convenabilă de diversificare a portofoliului, dar înainte trebuie cunoscute costurile și înțelese avantajele și dezavantajele unei investiții în ETF-uri. Înainte de a investi într-un ETF, orice persoană trebuie să ia în considerare impactul pe care respectivul ETF l-ar putea asupra portofoliului său și ce îl diferențiază pe acesta față de alte tipuri de fonduri.

Ce este un fond tranzacționat la bursă (ETF)?

Un ETF este o combinație (coș) de valori mobiliare care se tranzacționează pe burse (prin intermediul unui broker sau a unei platforme de brokeraj) sub forma unui singur instrument și în mod similar cu acțiunile. Un ETF poate fi format din mii de acțiuni subiacente, iar atunci când cineva achiziționează o unitate a unui ETF, devine proprietar parțial al fondului. Cu alte cuvinte, un fond tranzacționat la bursă este un instrument financiar care permite unui investitor să cumpere sau să vândă un grup de valori mobiliare fără a fi nevoie să cumpere sau să vândă fiecare componentă individual. În acest fel, sarcina unui investitor este semnificativ simplificată deoarece se reduce de la analizarea și alegerea de acțiuni la alegerea unui ETF potrivit. Valoarea unei astfel de investiții va evolua în funcție de modul în care se modifică prețul acțiunilor din care este format.

Cum funcționează ETF-urile?

La fel ca o acțiune, fiecare ETF are un simbol propriu sub care se tranzacționează la bursă și poate fi cumpărat în orice moment pe parcursul unei sesiuni de tranzacționare la un preț care se schimbă în timp real în funcție de valoarea acțiunilor care intră în componența sa.

Cu toate acestea, spre deosebire de o acțiune, în cazul unui ETF numărul unităților aflate în circulație se poate modifica zilnic pe baza mecanismelor de creare continuă de acțiuni noi și de răscumpărare a acțiunilor existente. Capacitatea unui ETF de a emite și răscumpăra acțiuni în mod continuu menține prețul de piață al ETF-urilor în concordanță cu titlurile din care sunt alcătuite.

Un ETF este administrat de un manager de fond care hotărăște, pe baza unui prospect în ce anume va investi ETF-ul. Prospectul este un document prin care managerul expune obiectivul investițional al ETF-ului , principalele strategii de investiții, riscuri, costuri și performanța până în prezent.

Principalele diferențe dintre ETF-uri și fondurile mutuale

Citind definiția ETF-urilor, există tentația de a crede că acestea sunt foarte asemănătoare cu fondurile mutuale. Totuși, chiar dacă ETF-urile și fondurile mutuale au anumite caracteristici comune, deoarece principiul de bază este același, există și unele diferențe care pot avea implicații semnificative pentru investitori.

O diferență demnă de luat în considerare este modalitatea de cotate și tranzacționare. Deoarece ETF-urile sunt cumpărate și vândute la bursă, valoarea acestora este dictată de cerința de pe piață. Spre deosebire de ETF-uri, fondurile mutuale pot fi cumpărate direct de la companiile emitente și sunt întotdeauna evaluate la valoarea netă a activelor pe care le dețin la închiderea fiecărei zile de tranzacționare.

Un alt aspect important este eficiența fiscală. ETF-urile sunt, de obicei, mai eficiente din punct de vedere fiscal decât fondurile mutuale datorită modului în care sunt create și răscumpărate.

Tipuri de ETF-uri

În linii mari, există două tipuri de ETF-uri: bazate pe indici și gestionate activ.

ETF-urile bazate pe indici sunt gestionate pasiv și urmăresc un indice bursier – o grupare de acțiuni individuale care au o caracteristică comună. De exemplu, Standard & Poor’s (S&P) 500 este un indice al celor mai mari 500 de companii publice din SUA. Majoritatea ETF-urilor sunt gestionate pasiv.

ETF-uri bazate pe indici se referă adesea la tipul de index pe care îl urmărește ETF-ul:

  • ETF-urile de acțiuni urmăresc adesea un anumit indice de acțiuni. Indicele poate fi bazat pe dimensiunea companiilor, regiune, sector sau alte elemente comune.

  • ETF-urile de obligațiuni sau cu venituri fixe urmăresc un portofoliu de obligațiuni, cum ar fi datoriile corporative și guvernamentale.

  • ETF-urile internaționale urmăresc companiile dintr-o anumită țară sau regiune.

  • ETF-urile din sector sau industrie urmăresc companiile dintr-un anumit sector, cum ar fi cel bancar, de tehnologie, energie, imobiliar, etc..

  • ETF-urile responsabile din punct de vedere social pot urmări un indice al companiilor conștiente din punct de vedere social.

  • ETF-urile de mărfuri urmăresc prețul materiilor prime, cum ar fi aurul sau petrolul.

  • ETF-urile valutare urmăresc una sau mai multe monede, cum ar fi euro sau o criptomonedă.

ETF-urile gestionate activ, nu se bazează pe un index, în schimb, au adesea un indice de referință și un manager de fond sau o echipă încearcă să depășească performanța de referință. În general, taxele sunt mai mari pentru un ETF gestionat activ.

Avantajele și dezavantajele ETF-urilor

Decizia de a investi în anumite valori mobiliare trebuie să fie luată prin analizarea atât a avantajelor cât și a dezavantajelor pe care acestea le au. Este foarte important să cunoști potențialul unei investiții de a genera profit, dar mai ales riscurile pe care aceasta le implică pentru că doar astfel poți stabili dacă ești pregătit să ți le asumi sau nu. Orice investitor experimentat își planifică un portofoliu pe baza unei strategii de investiții, iar procedura de gestionare a riscului este o componentă de bază a acestei strategii.

Avantajele ETF-urilor:

  • Diversificare – un ETF oferă expunere la o gamă largă de valori mobiliare, similar unui indice. În funcție de tipul de ETF, se poate obține printr-o singură tranzacție expunere la o serie de acțiuni, țări, sectoare, mărfuri, etc.. Un ETF poate urmări o gamă mai largă de acțiuni sau chiar poate încerca să imite randamentele unui grup de acțiuni, anumitor segmente de piață, ale unei țări sau ale unui grup de țări.

  • Transparența – ETF-urile funcționează pe baza unui prospect în care sunt expuse obiectivul investițional, strategiile de investiții, riscurile, costurile, etc.. Acest lucru face mai ușor pentru investitor să cunoască performanța ETF.

  • Confort în ceea ce privește procesul de tranzacționare – ETF-urile sunt listate pe burse și se tranzacționează în mod similar cu acțiunile. Deoarece ETF-urile se tranzacționează similar cu o acțiune, cu ajutorului simbolului reprezentativ se poate afla cu ușurință care este prețul de piață și cum acesta s-a modificat zilnic.

  • Taxe de administrare mai mici – taxele de administrare sunt în general foarte mici pentru ETF-uri, iar comparativ cu fondurile mutuale care au taxă de cumpărare a unităților de fond și taxa anuală de administrare, ETF-urile au doar taxa de administrare anuală.

  • Costuri de tranzacționare mai mici – ETF-urile pot fi tranzacționate la un cost mult mai mic decât cel aferent altor produse de urmărire a unui index.

  • Lichiditate – ETF-urile pun la dispoziția managerilor de fonduri un flux constant de intrări și ieșiri de fonduri. ETF-urile sunt produse de investiții lichide pe care managerii de fonduri le pot cumpăra sau vinde cu ușurință.

Dezavantaje ale ETF-urilor:

  • Potențial mai mic de câștig – întrucât ETF-urile dețin un sortiment divers de acțiuni, nu au un potențial de rentabilitate la fel de mare ca și achiziționarea de acțiuni individuale.

  • Costurile pot fi mai ridicate – ETF-urile sunt adesea low-cost, dar nu sunt gratuite. Majoritatea oamenilor compară tranzacționarea ETF-urilor cu tranzacționarea altor fonduri, dar dacă ETF-urile ar fi comparate cu investițiile într-o anumită acțiune costurile sunt mai mari deoarece atunci când se cumpără un portofoliu de acțiuni individuale pe cont propriu, nu se plătesc taxe de administrare.

Concluzii – Cât de sigure sunt investițiile în ETF-uri?

Proverbul „nu riști, nu câștigi” se aplică și în cazul investițiilor de capital. Cu toate acestea, fondurile tranzacționate la bursă (ETF-urile) contribuie oarecum la minimizarea riscului, oferind în același timp un profit investitorilor atunci când piețele cresc. Toate investițiile au un anumit risc, dar există anumite ETF-uri care sunt mai puțin riscante decât altele.

De-a lungul timpului, ETF-urile au devenit un element esențial în multe portofolii de investiții din motive bine întemeiate: oferă lichiditate, transparență, eficiență fiscală și acces la piețe specifice cu un cost relativ scăzut.

Siguranță prin diversificare

Acțiunile oferă proprietate parțial asupra unei anumite companii, în timp ce printr-un ETF un investitor nu devine proprietarul companiilor care sunt incluse în acel ETF adică el nu poate influența politica de management a companiei, deoarece nu are drept de vot.

Spre deosebire de acțiuni, care sunt expuse tuturor riscurilor pe care le implică proprietatea asupra unei companii un ETF care achiziționează o combinație de acțiuni sau alte active va avea o expunere mai mică la risc. Acest beneficiu de diversificare se poate întinde pe toate clasele de active. De exemplu, dacă un investitor dorește să investească într-o anumită materie primă precum petrolul, acesta poate investi într-un ETF din sectorul petrolier, care nu va fi supus fluctuațiilor mari de preț la care este supusă o investiție în țiței spot.

Orice decizie de a investi într-un ETF depinde în mare parte de modalitatea în care un investitor își construiește portofoliul, de disciplina acestuia și de ceea ce își dorește cel mai mult, respectiv control sau automatizare.



Source link

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© 2021 Stiri.Fun - WordPress Theme by WPEnjoy
%d bloggers like this: